Schemele dezadaptative timpurii
Ce este o schemă dezadaptativă timpurie?
Schemele (în general) încorporează convingerile noastre despre noi înșine, despre lumea din jurul nostru și despre ceilalți.
Aceste convingeri funcționează în fundalul conștiinței noastre. Cu toate acestea, ele au o influență semnificativă asupra imaginii noastre de sine, asupra așteptărilor noastre de la viață și asupra calității relațiilor noastre.
Poți considera schemele drept cadre prin care organizăm și dăm sens experiențelor noastre de viață.
Schemele nu sunt întotdeauna negative sau dezadaptative. Totuși, Dr. Jeffrey Young își concentrează modelul pe Schemele Dezadaptative Timpurii. De acum înainte, voi folosi termenii schemă și Scheme Dezadaptative Timpurii în mod interschimbabil.
Să începem cu definiția originală din cartea „Schema Therapy: A Practitioner’s Guide.” Conform lui Young, Klosko și Weishaar (2003):
O Schemă Dezadaptativă Timpurie este:
un tipar sau o temă largă și omniprezentă,
formată din amintiri, emoții, cogniții și senzații corporale,
referitoare la sine și la relațiile cu ceilalți,
dezvoltată în copilărie sau adolescență,
elaborată pe parcursul vieții și
disfuncțională într-o măsură semnificativă (p. 7).
Este important de menționat că, potrivit lui Young, schemele nu includ comportamente specifice. Acest lucru se datorează faptului că comportamentele sunt considerate drept răspunsuri la scheme, și nu parte din ele.
Cum se dezvoltă schemele dezadaptative în copilărie?
S-ar putea să pară că aceste convingeri dezadaptative apar doar ca urmare a unor experiențe traumatice.
Într-adevăr, acest lucru se întâmplă frecvent. Totuși, nu este întotdeauna adevărat. Se consideră că schemele se formează atunci când una (sau mai multe) dintre nevoile noastre umane fundamentale nu sunt satisfăcute.
Young identifică cinci nevoi emoționale de bază (Young, Klosko, Weishaar, 2003; p. 10).
Cele cinci nevoi emoționale fundamentale sunt:
Atașamente sigure față de ceilalți (include siguranța, stabilitatea, îngrijirea și acceptarea)
Autonomie, competență și sentimentul identității
Libertatea de a exprima nevoi și emoții valide
Spontaneitate și joacă
Limite realiste și autocontrol
Pe măsură ce un copil crește, el depinde în mare măsură de îngrijitorii săi pentru satisfacerea acestor nevoi emoționale. Prin urmare, relațiile toxice cu îngrijitorii pot avea un impact puternic asupra modului în care copiii se dezvoltă ca indivizi.
Totuși, este important de menționat că schemele se formează ca rezultat al unor experiențe toxice repetate în copilărie sau adolescență.
Așadar, dacă părinții nu reușesc să satisfacă nevoile copilului într-o anumită situație, acest lucru nu înseamnă neapărat că el va dezvolta scheme dezadaptative specifice. În plus, temperamentul copilului joacă, de asemenea, un rol important în dezvoltarea sa.
Pe de o parte, fiecare copil percepe și reacționează la mediu într-un mod unic. Pe de altă parte, trăsăturile de personalitate ale copilului îl pot face mai susceptibil la declanșarea anumitor comportamente (din partea altora) în contexte sociale.
Domeniul I: Separare și Respingere
Separare și Respingere este primul dintre cele cinci domenii ale schemelor în modelul de Terapie a Schemelor al Dr. Jeffrey Young.
Acest domeniu este strâns legat de conceptul de atașament nesigur, în principal pentru că persoanele cu acest tip de schemă nu reușesc să formeze legături sigure cu ceilalți.
Mai exact, nevoile de iubire, susținere, îndrumare și apartenență nu au fost satisfăcute de figurile de atașament (îngrijitorii) în copilăria timpurie.
Pe parcursul vieții, aceste persoane continuă să creadă că aceste nevoi nu vor fi împlinite de ceilalți.
Schemele din acest domeniu sunt asociate cu experiențe traumatice din copilărie. Astfel, persoanele care dezvoltă aceste scheme provin, de obicei, din familii imprevizibile, reci, respingătoare, izolate sau abuzive.
Mai târziu, ca adulți, persoanele cu aceste scheme tind să-și recreeze experiențele traumatice din trecut. Mai ales în relații, aleg parteneri care seamănă cu relațiile pe care le-au avut în copilărie cu părinții lor. În alte cazuri, persoanle dezvoltă o ”alergie” la sistemul parental și astfel își aleg parteri ce sunt exact opusul părinților lor.
Abandon / Instabilitate (Abandonment/Instability - AB)
Prima schemă este definită de percepția impredictibilității și instabilității relațiilor apropiate.
Persoanele care au dezvoltat schema de abandon manifestă anxietate de separare cronică și așteptări disfuncționale că persoanele semnificative din viața lor îi vor părăsi în cele din urmă (fie în favoarea unei alte persoane, fie din cauza decesului).
În plus față de frica de abandon, aceste persoane pot prezenta reacții emoționale intense – cum ar fi furia disforică sau episoade depresive – ca răspuns la o pierdere reală sau percepută.
Pentru a preveni respingerea, instabilitatea și deconectarea emoțională, indivizii cu această schemă tind să manifeste comportamente de atașament anxios: devin hiperdependenți, posesivi, excesiv de geloși și controlatori în relațiile lor.
De asemenea, pot avea dificultăți în reglarea emoțională atunci când sunt singuri. Alternativ, unele persoane cu această schemă pot dezvolta evitarea relațiilor intime, într-un efort defensiv de a se proteja de distresul separării.
În ciuda eforturilor intense de a evita abandonul emoțional, persoanele cu această schemă tind să intre în relații cu parteneri indisponibili emoțional, evitanți, sau care nu le pot oferi securitate relațională și atașament stabil.
Acest paradox comportamental reflectă un model de atașament dezorganizat, în care frica de abandon coexistă cu alegeri relaționale care perpetuează exact această teamă.
Schema de abandon este frecvent asociată cu tulburarea de personalitate borderline și adesea apare împreună cu schema de subjugare, schema de dependență/incompetență și schema de defect/rușine.
Neîncredere / Abuz (Distrust/Abuse - MA)
Această schemă este caracterizată de convingerea persistentă că persoana va fi, într-un fel sau altul, maltratată de ceilalți.
O persoană cu schema de neîncredere și abuz tinde să vadă ceilalți ca fiind nesinceri, exploatatori și periculoși, așteptându-se în mod constant la intenții ostile din partea acestora. De exemplu, crede că ceilalți îl vor minți, înșela, manipula, profita de el și, în cazuri extreme, chiar îl vor agresa fizic sau emoțional.
Astfel de indivizi prezintă adesea tendințe paranoide sau hipervigilență față de abuz, interpretând acțiunile celorlalți printr-o lentilă suspicioasă și defensivă. Ei sunt convinși că vor fi răniți, fie intenționat (din răutate, manipulare), fie neintenționat (din nepăsare, egoism).
Din acest motiv, persoanele cu această schemă tind fie să evite complet intimitatea emoțională, fie să rămână distanțate și rezervate în relațiile interpersonale. În mod tipic, ele nu împărtășesc trăirile lor interioare și păstrează o barieră emoțională față de ceilalți.
În concordanță cu experiențele timpurii de abuz emoțional sau fizic în familie, aceste persoane tind să perpetueze ciclul abuzului în viața de adult. Astfel, pot ajunge fie să intre în relații cu parteneri abuzivi (rolul de victimă), fie să manifeste comportamente abuzive față de ceilalți (rolul de abuzator).
Deprivare Emoțională- (Emotional Deprivation - ED)
Adulții care au dezvoltat schema de deprivare emoțională în copilărie tind să își ignore propriile nevoi emoționale. Ei cred că aceste nevoi nu sunt importante sau că oamenii puternici și independenți nu ar trebui să aibă astfel de nevoi.
Această schemă este adesea asociată cu simptome psihologice precum depresie, tristețe și singurătate, dar și cu simptome somatice (de exemplu, oboseală cronică, dureri inexplicabile).
Totuși, persoanele afectate nu conștientizează întotdeauna cauza acestor simptome și au dificultăți în a înțelege de ce se simt astfel.
Schema de deprivare emoțională se formează atunci când nevoile fundamentale de iubire, înțelegere și ghidare nu sunt satisfăcute de figurile de atașament în copilărie.
Dr. Jeffrey Young identifică trei tipuri principale de deprivare emoțională:
Deprivarea de îngrijire - absența atenției, afecțiunii și căldurii sufletești;
Deprivarea de empatie - absența înțelegerii;
Deprivarea de protecție - absența direcționării, ghidării.
Persoanele cu această schemă trăiesc frecvent sentimente de singurătate și gol interior. Ele cred că nimeni nu le poate împlini nevoile emoționale și că nu vor primi sprijin sau înțelegere în relații.
Această percepție devine naturală și familiară, astfel încât ajung să se comporte ca și cum nu ar avea astfel de nevoi.
Un comportament-cheie al persoanelor cu schema de deprivare emoțională este evitarea exprimării nevoilor și emoțiilor. Ele fie își minimizează suferința, fie evită să vorbească despre sine, prezentând o mască de autosuficiență și duritate.
Paradoxal, aceste persoane aleg adesea parteneri distanți emoțional, reci și inaccesibili, ceea ce le reconfirmă experiențele timpurii din copilărie și perpetuează ciclul deprivării emoționale.
Deficiență / Rușine ( Deficiency/Shame - DS)
Schema de deficiență este corelată cu percepția că există ceva grav greșit sau defectuos în legătură cu sinele.
De exemplu, defectele pot fi legate de personalitate, aspectul fizic sau comportamentul social.
Persoanele cu această schemă simt rușine profundă față de defectele percepute la nivel personal.
Mai mult, ele au tendința de a se simți că nu au dreptul la iubire și respect și manifestă o teamă puternică ca defectele lor să fie expuse.
Aceste persoane sunt, de asemenea, critice față de ele, au un nivel scăzut de stimă de sine și se simt rușinate de cine sunt și cum se comportă.
Se simt nesigure pe ele și adesea se compară cu ceilalți.
Ca rezultat al sentimentelor persistente de rușine și anxietate legate de defecta percepută, relațiile sociale și intime pot fi percepute ca o amenințare.
Adulții cu această schemă se îngrijorează că, atunci când se apropie de cineva, defectele lor vor fi descoperite, ceea ce va duce la sentimente extreme de rușine.
Din acest motiv, aceste persoane pot evita relațiile intime apropiate sau contactele sociale în general.
Persoanele care dezvoltă această schemă au, de obicei, suferit de respingere și critici puternice, devenind extrem de sensibile la acestea.
Mai mult, ele tind să permită altora să le devalorizeze. Dacă au relații intime, ele aleg adesea parteneri care nu le respectă și nu le tratează corect.
Izolare socială / Înstrăinare (Social Isolation - SI)
Persoanele cu schema de izolare socială simt că nu aparțin nicăieri. Se simt diferite.
Aceasta se întâmplă de obicei atunci când un copil crește într-o familie social izolată sau este, într-un fel sau altul, diferit de majoritate, din cauza unor factori precum:
inteligență extraordinară
apariție fizică neobișnuită pentru comunitatea din care face parte
fundal familial (minorități etnice, orfani etc.)
orientare sexuală
sau alți factori precum religia sau situația financiară.
Chiar dacă unele persoane cu această schemă dezvoltă relații intime, multe dintre ele pot alege să rămână singure pe parcursul vieții lor.
Persoanele cu această schemă se simt deconectate și alienate de restul lumii. Ca urmare, ele tind să evite contactele sociale și situațiile de grup.
Având în vedere că scopul terapiei ar fi să se concentreze pe conexiunile sociale ale pacientului, acest lucru ar putea presupune ca pacientul să treacă printr-un disconfort intens.
Domeniul II: Autonomie și Performanță
Autonomie și Performanță este al doilea dintre cele cinci domenii ale schemelor în modelul de Terapie a Schemelor al Dr. Jeffrey Young.
Schemele dezadaptative din acest domeniu sunt legate de lipsa unui sens clar al sinelui și al autonomiei personale. Mai precis, persoanele care dezvoltă acest tip de schemă nu au format o percepție stabilă despre cine sunt și cum funcționează ca indivizi independenți.
Acest lucru se întâmplă, de obicei, atunci când o persoană crește într-o familie în care părinții au fost supraprotectivi, prea implicați în viața copilului sau neglijenți în ceea ce privește dezvoltarea acestuia. De exemplu, părinții ar fi putut submina încrederea copilului în propriile abilități și nu i-ar fi facilitat capacitatea de a funcționa independent sau de a performa cu succes.
Dependență / Incompetență (Dependence/Incompetence - DI)
Schema de dependență / incompetență include convingerea că nu ești capabil să iei decizii sau să gestionezi situațiile zilnice pe cont propriu. Persoanele cu această schemă simt că au nevoie să consulte pe alții înainte de a acționa și chiar mai mult, au nevoie de cineva care să le ofere asistență și să le spună ce trebuie să facă.
Aceste persoane percep că au nevoie de ceilalți pentru a supraviețui și sunt, prin urmare, extrem de dependente de aceștia. Drept urmare, ele caută de obicei pe cineva care să le îngrijească sau să facă totul pentru ele.
Uneori, aceste persoane sunt incapabile să își organizeze viața și să îndeplinească sarcini de bază fără ajutorul celor din jur.
Persoanele cu această schemă tind să evite schimbarea și responsabilitatea, neavând un sens al propriei voințe și intuiții.
Un copil dezvoltă această schemă atunci când părinții – chiar dacă aveau intenții bune – iau toate deciziile și îndeplinesc toate sarcinile pentru el. Drept urmare, copilul nu învață să își exercite judecata și nu dobândește abilitățile necesare pentru a funcționa independent în lume.
Vulnerabilitate în fața pericolelor și boală (Vulnerability to harm and illness - VH)
Persoanele cu schema de vulnerabilitate la pericole și boală trăiesc într-o teamă constantă că ceva groaznic se va întâmpla cu ele în orice moment.
În mod specific, anxietatea lor poate fi legată de evenimente precum îmbolnăvirea, afecțiuni mintale, a deveni victimă a unei crime sau a unei catastrofe naturale. Cu alte cuvinte, persoanele cu această schemă au o percepție exagerată a probabilității ca astfel de lucruri îngrozitoare să se întâmple lor.
Această schemă este, de asemenea, asociată cu percepția că persoana nu se poate proteja de dezastrele anticipate: nu va putea preveni evenimentele negative și, odată ce catastrofa se va întâmpla, nu va fi capabilă să o gestioneze.
Protecționism / Sine nedezvoltat (Enmeshment/Underdeveloped Self - EM)
Schema de sine nedezvoltat se dezvoltă de obicei atunci când copiii cresc fiind „fuzionați” cu părinții lor: părinții sunt mult prea apropiați (emoțional) de copil și sunt mult prea implicați în tot ceea ce face copilul.
Persoanele cu această schemă nu au un sens puternic și stabil al propriei identități. Mai degrabă, ele simt că nu sunt complete fără „figura fuzionată” – aceasta poate fi un prieten, un frate/soră, o figură părintească sau altcineva.
Indivizii cu această schemă sunt atât de puternic conectați la „figura fuzionată” încât este ca și cum lumea lor se învârte în jurul acelei persoane. Ei gândesc mult despre acea persoană, vorbesc mult despre ea și depind de ea, simțindu-se vinovați atunci când nu o fac.
Această fuzionare provoacă de obicei deficiențe în dezvoltarea socială și sentimente puternice de gol interior.
Eșec (Failure - FA)
Persoanele cu schema de eșec simt că nu reușesc în viață. De exemplu, că nu sunt la fel de inteligente, eficiente, talentate sau pricepute ca ceilalți din jurul lor.
În general, eșecul este asociat cu performanța academică, sportivă sau profesională.
Acești indivizi cred că vor continua să eșueze în orice își doresc să atingă. Ca o formă de profeție auto-împlinită, ei adesea se angajează în comportamente de auto-sabotaj.
Totuși, unii dintre cei care au această schemă ar putea încerca să pună un efort suplimentar în educație, muncă sau alte activități pentru a depăși lipsa percepută de abilități, inteligență sau talente.
Domeniul III: Limite Defectuoase
Limitele defectuase este al treilea dintre cele cinci domenii ale schemelor, caracterizat de Dr. Jeffrey Young. Acesta poate fi asociat cu dificultăți în stabilirea limitelor personale și interpersonale.
La nivel personal, persoanele cu scheme din acest domeniu au de obicei dificultăți în controlarea impulsurilor, în angajarea în comportamente orientate spre scopuri, în asumarea responsabilității și în urmarea regulilor.
La nivel interpersonal, acești adulți pot neglija nevoile și drepturile celorlalți, având astfel o capacitate insuficientă de a coopera în contexte sociale.
Schemele din acest domeniu se dezvoltă de obicei la copii ale căror părinți nu au impus suficiente limite. De exemplu, părinții ar fi răsfățat copilul, nu i-ar fi oferit îndrumare suficientă și nu l-ar fi încurajat să își exerseze auto-disciplinarea.
Revendicarea drepturilor personale / Grandomanie (Entitlement/Grandiosity - ET)
*Notă legată de traducere: Această schemă se referă la termenul de ”entitlement” care aici se referă la dreptul perceput de persoană. Pentru a simplifica textul, am folosit termenii de ”revendicare” și ”drept” pentru a exprima acest concept.
Persoanele care au schema grandozității se simt superioare față de ceilalți. Astfel, tind să se concentreze pe punctele lor forte și să minimalizeze defectele lor.
Mai mult, se percep ca fiind speciale și ignoră faptul că, la fel ca toți ceilalți, au limitări și slăbiciuni.
Aceste persoane nu cred că trebuie să urmeze regulile care se aplică altora.
Au nevoie să obțină ceea ce își doresc în viață (indiferent dacă este realist și rațional sau nu), iar din acest motiv tind să calce în picioare pe cei care le stau în cale.
Dr. Young a făcut distincția între trei subtipuri ale acestei scheme (aici tradus ”entitlement” ca ”drept”):
Dreptul fragil → atunci când persoanele compensează excesiv pentru schema defectivității/deprivării emoționale; este legat de narcisism.
Dreptul pur → nu este legat de alte scheme; părinții au răsfățat de obicei copilul.
Dreptul dependent → este conectat la schema dependenței; o persoană crede că ceilalți sunt obligați să aibă grijă de ea (pentru că este specială și superioară).
Lipsa de autocontrol și auto-disciplină (Insufficient Self-Control - IS)
Această schemă este caracterizată prin toleranță emoțională afectată și lipsă de auto-disciplină.
Persoanele care au această schemă se prezintă ca impulsive, nesigure și dezorganizate. De obicei, nu pot rezista impulsurilor lor și nu pot tolera disconfortul.
Când adulții nu au auto-control, se concentrează adesea pe gratificarea imediată și nu iau în considerare consecințele acțiunilor lor.
Ca rezultat, aceștia manifestă probleme în diferite domenii ale vieții lor. Ar putea dori să își schimbe comportamentul, dar de multe ori simt că nu au control asupra acestuia.
Copiii dezvoltă de obicei această schemă atunci când părinții lor nu au stabilit limite sau nu i-au încurajat să tolereze disconfortul emoțional pentru a atinge obiective pe termen lung.
Domeniul IV: Dependența de alții
Dependeța de alții este al patrulea domeniu al schemelor maladaptative timpurii în modelul Terapiei Schemelor.
În general, persoanele care au acest tip de schemă au crescut crezând că iubirea este condiționată. Acestea au devenit prea concentrate pe reacțiile, opiniile și aprobarea celorlalți.
În contrast, nu au acordat prea multă atenție propriilor dorințe și înclinații. Astfel de persoane cred că ceilalți le vor iubi și accepta dacă îndeplinesc nevoile altora și acționează într-un mod pe care ceilalți îl aprobă. Prin urmare, își suprimă propriile emoții și nevoi.
Subjugarea (Subjugation - SB)
Schema de subjugare include credința că emoțiile, nevoile, preferințele și opiniile proprii nu sunt importante. Mai mult, dacă emoțiile nu sunt suprimare, vor cauza respingere sau pedeapsă.
Sentimentele și dorințele unei persoane nu sunt suprimare din cauza valorilor sau standardelor morale, ci din teama că va întâmpla ceva rău dacă nu sunt controlate.
Adulții care au această schemă de obicei permit altora să-i domine și adesea intră în relații cu parteneri care controlează.
Apoi, se simt slabi și neputincioși. În unele cazuri, ar putea deveni rebeli pentru a contracara fricile și credințele negative.
Auto-sacrificiul (Self-Sacrifice -SS)
Similar cu schema de subjugare, schema de auto-sacrificiu este asociată cu renunțarea la propriile nevoi și concentrarea asupra nevoilor altora.
Totuși, cele două scheme sunt foarte diferite.
În primul rând, persoanele care au schema de subjugare se simt neputincioase și controlate de alții; își suprimă nevoile pentru a evita consecințele negative anticipate.
În schimb, persoanele care au schema de auto-sacrificiu aleg să pună nevoile altora pe primul loc, pentru că cred că aceasta este lucrul corect de făcut.
Chiar dacă persoanele cu schema de auto-sacrificiu au intenții bune – de a preveni durerea altora – și sunt foarte empatice, de multe ori ajung să fie stresate și epuizate din cauza faptului că dau atât de mult altora.
Adesea, au și schema de deprivare emoțională: le pasă mult de ceilalți, dar primesc puțin în schimb, astfel că propriile lor nevoi nu sunt niciodată satisfăcute corespunzător. Acest lucru poate duce și la sentimente negative față de cei pentru care se sacrifică.
Căutarea aprobării / Căutarea recunoașterii
Pentru persoanele care au această schemă, sentimentul de valoare de sine este bazat pe opiniile, reacțiile și aprobarea celorlalți. Acești adulți cred că, dacă ceilalți îi admiră, se vor integra și vor fi apreciați.
Ca urmare, persoanele care au această schemă pun un accent uriaș pe felul în care arată ele și viețile lor din exterior. De exemplu, se concentrează pe bani, succes, statut, aparență și posesiuni.
În general, aceasta este o reflecție a atitudinii părinților lor, ale căror valori erau bazate pe ceea ce este dorit social, nu pe ceea ce este bun pentru ei sau pentru copilul lor.
Persoanele cu această schemă, în general, nu au un sens autentic al sinelui – adică nu știu cine sunt cu adevărat și ce își doresc în viață. Mai mult, nu acționează pe baza propriilor judecăți și înclinații.
Totuși, căutarea lor de admirație, aprobare și atenție NU se bazează pe:
teama că exprimarea adevăratului sine va avea consecințe negative (ca în schema de subjugare)
dorința de a ajuta pe alții (ca în schema de auto-sacrificiu)
percepția superiorității și dorința de control (ca în schema de drepturi personale)
standarde internalizate sau personale (ca în schema standardelor nerealiste).
Domeniul V: Hipervigilență și inhibiție
Hipervigilența și inhibiția este ultimul dintre cele cinci domenii ale schemelor maladaptative din modelul Terapiei Schemelor al Dr. Young.
Caracteristic pentru schemele din acest domeniu este accentul pus pe reguli interne stricte și valori morale, precum și minimizarea sentimentelor și a expresiei emoționale, adesea în dauna bunăstării personale sau a relațiilor interpersonale.
Persoanele care dezvoltă aceste scheme au fost, de obicei, crescute în familii exigente, stricte, punitive sau perfectioniste.
Negativism / Pasivitate (Negativity/Passivity - NP)
Persoanele cu schema de Negativism/ Pasivitate tind să privească viața dintr-o perspectivă negativă. Mai precis, se concentrează pe durerea, suferința, eșecul și adversitățile vieții, minimizând aspectele sale pozitive.
Trăiesc cu anxietate și îngrijorare cronice, deoarece se așteaptă ca lucrurile să meargă prost.
Aceste credințe sunt însoțite și de anticiparea faptului că greșelile vor avea consecințe extreme.
Prin urmare, persoanele cu această schemă se stresează și ruminează mult despre viitor.
Când vine vorba de viitor, sunt pesimiste și adesea indecise. Ele pot părea chiar obsesive în eforturile lor de a preveni greșelile, pentru a evita dezastrele corespunzătoare.
Pe de o parte, copiii pot dezvolta această schemă imitând atitudinea negativă a părinților lor. Pe de altă parte, negativitatea și pesimismul pot fi rezultatul greutăților și adversităților din copilărie timpurie.
Inhibiție emoțională/ auto-control exagerat (Emotional Inhibition - EI)
Persoanele care au schema de inhibiție emoțională pun un mare preț pe auto-control. Astfel, acești adulți nu acționează de obicei natural, spontan sau jucăuș.
Ei inhibă exprimarea atât a emoțiilor pozitive, cât și a celor negative – furia sau agresivitatea, vulnerabilitatea, dorința sexuală, bucuria, etc. De asemenea, pot încerca să împiedice pe alții să-și arate sentimentele intense.
În schimb, apar ca fiind stricte, lipsite de emoție sau rezervate. Credința generală este că a demonstra, a vorbi despre sau a acționa în urma propriilor emoții este un lucru rău.
Ocazional, importanța percepută a auto-controlului poate fi bazată pe aspecte culturale.
Totuși, schema de inhibiție emoțională este cel mai adesea cauzată atunci când unui copil i se aduce rușine pentru comportamentele sau comunicarea naturală și jucăușă.
Pentru a evita această dezaprobare și rușinare în viitor, copilul învață să exerseze auto-controlul și, în cele din urmă, să își inhibe emoțiile.
Standarde nerealiste / Exigență (Unrealistic Standards/Hypercriticism -US)
Persoanele care au dezvoltat această schemă se străduiesc să îndeplinească standarde extreme și rigide.
Totuși, nu o fac pentru a căuta validare externă: o fac pentru ele însele.
Schema de standarde nerealiste este asociată cu perfectionismul, atenția obsesivă asupra detaliilor și o atitudine extrem de critică față de alții și față de sine.
Adulții care au această schemă pot urmări perfecționismul în diferite și multiple domenii ale vieților lor, cum ar fi realizările academice, performanța profesională, viziunile morale etc.
Ei tind, de asemenea, să fie preocupați de productivitate și eficiență și găsesc greu să încetinească ritmul.
Ca rezultat al căutării perfecțiunii, adesea ajung să se simtă epuizați, iritați sau anxioși. Menținerea propriilor standarde interne poate cauza o presiune intensă și poate afecta bunăstarea lor, dar și relațiile interpersonale.
În final, copiii care dezvoltă această schemă cresc adesea în familii în care standardele erau stabilite extrem de ridicate.
De exemplu, aceste standarde pot fi legate de performanță, comportamente, principii morale sau etice etc. O altă posibilitate este ca stabilirea și urmărirea standardelor nerealiste să fie o modalitate de a face față schemei de deficiență.
Pedepsire (Punishment - PU)
Schema de pedepsire este cunoscută pentru faptul că se transmite din generație în generație.
Astfel, copiii care o dezvoltă de obicei reflectă credințele și atitudinile părinților lor.
Aceasta este caracterizată de credința rigidă că greșelile trebuie pedepsite, nu iertate.
Adulții care au această schemă sunt adesea intoleanți și nemiloși față de ceilalți, dar și față de ei înșiși.
Ei au, de asemenea, standarde stricte și nu acceptă eșecul uman. Mai mult, de obicei nu iau în considerare factorii circumstanțiali care ar fi putut contribui la greșeli.
Această schemă poate fi combinată cu schemele de standarde nerealiste și de deficiență.
În primul rând, cu schema de standarde nerealiste, o persoană s-ar pedepsi pentru că nu reușește să țină pasul cu standardele lor perfectioniste. În al doilea rând, cu schema de deficiență, o persoană s-ar pedepsi pentru a se considera defectuoasă.
Cum aflu ce scheme am?
Pentru a afla ce scheme ai este nevoie să parcurgi Chestionarul Schemelor Cognitive Young.
Varianta scurtă a acestui chestionar, denumită și YSQ-3 are 114 întrebări, iar varianta lungă, denumită și YSQ-L2 are 205 întrebări. Diferența între cele două este că varianta lungă are în plus, în domeniul al cincilea, schemele de ”Negativism/Pasivitate” și ”Pedepsire”.
În curând, aceste chestionare vor fi disponibile online, în cadrul acestui site.
